Faceți căutări pe acest blog

ALLAH Ar-Rabb – Rabbi-l-'aalamin = Stapanul, Domnul tuturor lumilor

Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-'aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor.
Din punct de vedere lingvistic, termenul de "ar-rabb" – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum si sensul de posesiune, de stapanire a ceva (asa cum se spune, spre exemplu, in limba araba "rabbu-d-daar" = stapanul / domnul casei).
 Si se foloseste in mod uzual insotit de un substantiv cu functie de atribut (ca in  exemplul de mai sus – "stapanul casei";  si nu este permis sa fie atribuit intr-o forma absoluta (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens)  - Ar-Rabb = Domnul decat si numai lui Allah Preainaltul, Cel care El Unicul este Domnul a tot si a toate, Domnul tuturor lumilor, slavit fie El!
Si "ar-rabbany" vine cu sensul de cel care cugeta si ajunge sa Il cunoasca pe Allah Preaslavitul, ca si in Cuvantul Preainaltului:
…“Fiti supusi Domnului…"
 (Surat 'Aal Imran, 79)
Si a fost, de asemenea, consemnat verbului in limba araba "rabba" si sensul de suveranitate, de a fi deasupra / superior cuiva  sau a ceva.
Si, de asemenea, "rabba ualadahu" adica l-a educat pe copilul sau, in sensul de "educare / asigurare a conditiilor pentru o dezvoltare benefica".
Si s-a spus cum ca printre sensurile lingvistice ale termenului de "ar-rabb" se pot distinge trei categorii, si anume:
*ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul
*ar-rabb = as-sayd al-mutaa'a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune
*ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume
Si s-a spus, de asemenea, cum ca originea cuvantului "ar-rabb" este "tarbiah" – adica educarea, asigurarea conditiilor benefice dezvoltarii a ceva de la o etapa la alta, pana la ajungerea sa la starea dezirabila.
Acest absolut si preafrumos nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul a fost consemnat de foarte multe ori in cuprinsul Nobilului Coran, unii invatati mentionand ca a fost semnalat de mai bine de 900 de ori, dintre care in 151 de cazuri a fost consemnat in forma individuala  - Ar-Rabb (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens). Dintre acestea amintim Cuvantul lui Allah Preaslavitul si Preainaltul:
2. Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor,
(Surat Al-Fatihah, 2)
131. Când i-a zis Domnul lui: "Supune-te!", el a rãspuns: "M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!"

(Surat Al-Baqarah, 131)
162. Spune: "Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!
(Surat Al-'An'am, 162)
164. Spune: "Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?
(Surat Al-'An'am, 164)
54. Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale. Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!
(Surat Al-'A'araf, 54)
8. Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.
(Surat Ad-Dukhan, 8)
17. Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri.
(Surat Ar-Rahman, 17)
29. Dar voi nu puteti voi decât dacã voieste Allah, Stãpânul lumilor.
(Surat At-Takwir, 29)
Precum si numeroase altele dintre versetele Nobilului Coran.
Referitor la sensul si semnificatia numelui de Ar-Rabb in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul invatatii in islam au facut numeroase afirmatii, dintre care vom  consemna in cele ce urmeaza….
Plecand de la cele trei categorii mai sus amintite in care se pot incadra din punct de vedere lingvistic sensurile termenului de "ar-rabb", si anume:  ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul / ar-rabb = as-sayd al-mutaa'a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune / ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume, s-a spus cum ca, pe langa acestea, in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul "Ar-Rabb" sporeste in sensuri si semnificatii. Si astfel, Allah este Acel Stapan care nu are asemanare si nici egal in stapanirea Sa, si Allah este Cel care imbunatateste situatia creatiilor Sale prin ceea ce a pogorat asupra lor dintre binecuvantarile Sale, si el este Stapanitorul ("Propietarul") caruia ii apartin creatia si creatiile si oranduirea situatiei lor.
Si asa cum aminteam deja, nu este permis a fi atribuit numele / atributul de "Ar-Rabb" intr-o forma absoluta decat si numai lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, Cel care Unicul este Domnul tuturor lumilor.
Si s-a mai spus si ca "Ar-Rabb" este Acela care ii "educa"  pe toti supusii Sai in totalitatea lor, prin oranduirea si imbunatatirea situatiei lor si diferite alta tipuri de binecuvantari.
Si a favorizat / a particularizat Allah aceasta "educare" celor care au fost alesi prin imbunatatirea situatiei inimilor lor, si a sufletelor lor, si a caracterului lor, si pentru aceasta au si sporit ei intru a se ruga Lui, Preaslavitul si Preainaltul, prin intermediul acestui preafrumos nume, pentru ca, de fapt, ei il implora pe El intru a-i face pe ei dintre beneficiarii acestei "educari speciale".
Si, subhan Allah = slava lui Allah, ca si in cazul celorlate nume si atribute ale lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si credinta in Allah ca Domn (Ar-Rabb) are asupra dreptcredinciosului musulman numeroase consecinte si dintre acestea amintim in cele ce urmeaza…
Cel care crede cu adevarat in Allah Preaslavitul ca "Rabb" – Domn va sti cum ca Allah Unicul este Cel care intru adevar este Domn, si nu exista nimeni si nimc care, in afara Lui, sa poata fi cu adevarat Domn, iar El, Preainaltul, este Domnul domnilor, si Stapanul imparatiei (al stapanirii) si Imparatul imparatilor (Stapanul stapanitorilor).
Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice "domn" sau "stapanitor" in afara Sa, Preainaltul, nu este nici creator si nici indestulator; si fiecare dintre cei care sunt la un moment dat "stapani" ajung ei sa detina ceva dupa ce mai inainte ei nu il posedau, si acesta poate fi, de asemenea, pierdut de catre ei, si detin ei ceva, fara de altceva. Semnificatia si sensul atributului de "Domn" (Ar-Rabb) al lui Allah, insa, este, cu siguranta, diferita de aceasta, prin aceasta facandu-se tocmai si diferenta intre creat si Creator, slavit fie El!
In ceea ce priveste, insa, vorbele faraonului:
24.Si a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!"
(Surat An-Naaziat, 24)
El isi dorea sa detina stapanirea absoluta asupra poporului sau si sa devina domnul domnilor, crezand in crunta si imensa sa necredinta si ignoranta ca ar putea astfel sa il inlature pe Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si Suveran, luandu-I astfel locul – 'na'udzu bi-llah – cautam adapost la Allah de ratacire si deviere si ignoranta!
Si si-a primit faraon pedeapsa mult meritata. Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul:
25. Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi si a acestei lumi.
(Surat An-Naaziat, 25)
Si s-a spus cum ca termenul "ar-rabb" isi are originea in cuvantul "tarbiah" (educatie, oferirea conditiilor pentru o dezvoltare eficienta) si Allah Preaslavitul este Cel care oranduieste situatia creatiilor Sale si Cel care le ofera lor conditiile necesare pentru o dezvoltare eficienta, si Cel care le imbunatateste lor situatia lor, si Cel care ii intareste pe ei, si Oranduitor al situatie lor, si Sustinator si Stapanitor al acestei vieti si al vietii de apoi si tot si toate sunt numai creatia Lui; si oricine ar putea fi mentionat in afara Sa este supusul Sau, iar El, Preainaltul, este Domnul sau, si nu se poate imbunatati situatia acestuia decat prin oranduirea lui Allah, si nu poate afla el sustinere, decat prin Allah, si nu este el stapanit de catre altcineva in afara de El, Preaslavitul si Preainaltul.
Si oranduirea situatiei creatiilor Sale si oferirea acestora a conditiilor necesare pentru o dezvoltare eficienta si imbunatatirea situatiei lor – sunt acestea atribute ce i se atribuie lui Allah Preaslavitul si Preainaltul in sens actional, in timp ce atributul lui Allah Ar-Rabb (Domnul) de a fi Stapanitor si Stapan, acestea ii sunt atribuite ca si atribute intrinseci, aflate in natura Divinitatii Insasi.
Si asa cum au spus si unii invatati, Allah este Cel care le ingrijeste si le ofera creatiilor Sale  mijloace propice unei dezvoltari eficiente in diferitele lor stagii si faze de dezvoltare; pentru ca "Ar-Rabb" este Acela care face totul ca ele sa poata ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce le-a fost destinata. Si tot El, Preainaltul este Cel care coboara celuleLE reproductive ale femeii si ale barbatului pentru a crea oul fecundat ce seamana initial cu o lipitoare, apoi il face sa devina ca un bol alimentar mestecat, apoi face ca din acesta sa se iveasca oasele, apoi imbraca aceste oase cu carne, apoi da trupului suflet  si il scoate afara din pantecele mamei ca o creatie diferita si el este mic si slab si plapand, si nu inceteaza Domnul sau Preaslavitul si Preainaltul intru a-l face sa se dezvolte si a avea grija de el pana ce ajunge barbat, in putere, si este la inceput flacau si apoi creste si devine matur, iar apoi batran, subhan Allah = slava lui Allah! Si tot astfel si pentru tot ceea ce El a creat - El este Cel care il sustine si ii ofera conditiile propice  dezvoltarii sale pana ce ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce i-a fost destinata.
Si cine a stiu aceasta, asadar, nu va chema pe nimeni altcineva in afara lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si nici ca Adorat (ca Divinitate), ci, dimpotriva, il va accepta si va fi impacat cu Allah ca Domn, si cel caruia ii va fi specific aceasta, atunci cu adevarat a gustat el din dulceata credintei, asa cum a spus si profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): "A simtit gustul credintei cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn si islamul ca religie a sa si pe Muhammad ca trimis."
 Si s-a spus cum ca sensul acestui hadith ar fi acela cum ca a corectat / a imbunatatit credinta sa si s-a linistit prin aceasta sinele sau si s-a umplut de ea, pentru ca a acceptat o chestiune usoara pentru el (care se potriveste felului in care el a fost creat – "fitrah"); si astfel este dreptcredinciosul in a carui inima daca a intrat credinta, aceasta i-a usurat lui actele de supunere fata de Allah si le-a facut placute pentru el, si Allah stie cel mai bine.
Si a vorbit marele invatat al islamului Ibn al-Qayym despre legatura /conexiunea dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Preaslavitului si Preainaltului de "Ar-Rabb", "Allah" si "Ar-Rahman", spunand cum ca daca vei cugeta asupara conexiunii creatiilor si a oranduirii situatiei lor in legatuta cu aceste trei preafrumoase si absolute nume vei vedea cum au decurs / s-au legat de ele creatia si oranduirea situatiei lor si rasplata si pedeapsa si cum s-au adunat/asemanat si s-au despartit/diferentiat creatiile intru aceasta.
Si astfel, numele de "Ar-Rabb" are calitatea de a cuprinde totul sub semnificatia sa, Allah Preaslavitul si Preainaltul fiind  Domnul tuturor creatiilor si El este Domnul a tot si a toate si El le-a creat, si El este Cel cu putere asupra lor si nu iese nimic de sub domnia si stapanirea Sa, si tot ceea ce se afla atat in cer cat si pe pamanturi este supus Lui si sub prinderea Sa si sub puterea si suveranitatea Sa.
Asadar, s-au unit creatiile in relatie cu atributele lui Allah ca Domn (Ar-Rabb), dar s-au separat in relatie cu atributele lui Allah ca si Divinitate Unica (Allah).
Si s-au diferentiat creatiile in relatie cu numele Preainaltului de Allah, ca si Divinitate, iar cei preafericiti L-au adorat intru unicitatea Sa si au marturisit si I s-au supus ca Divinitatea Unica in afara de care nu mai exista alta divinitate, Cel care numai El, Unicul este demn de a fi adorat, si de a te increde in El, si de a-I cere apropiindu-te de El, si de a te teme de El, si de a-L iubi, si de a te intoarce la El cu cainta, si de a simti teama fata de El si supunere si pietate numai in ceea ce Il priveste, Preainaltul.
Si aici s-au diferentiat oamenii si s-au impartit in doua tabere – unii dintre ei politeistii a caror destinatie este iadul, iar ceilalti monoteistii a caror destinatie va fi paradisul, inshaAllah.
Si astfel, prin adorarea lui Allah ca si Divinitate Unica s-au diferentiat oamenii, in vreme ce atributul de Domn, de Suveran, a lui Allah Preainaltul i-a unit.
Si astfel religia si legea islamica si prescriptiile si interzicerile sunt emise si exercitate sub atributele ce decurg din calitatea lui Allah ca si Divinitate Unica, in timp ce creatia si facerea si oranduirea si actiunea decurg din calitatea lui Allah ca si Domn; iar recompensa prin rasplata sau pedeapsa si prin paradis sau prin iad decurg din calitatea de Stapanitor (Al-Malik) si El este Stapanitorul in ziua de apoi, si le-a prescris lor in relatia cu ei ca si Divinitate Unica, ca Unic Adorat, si i-a ajutat pe ei si i-a facut pe ei sa izbandeasca si i-a calauzit  pe unii si  i-a ratacit pe altii prin calitatea Sa ca Domn.
Si i-a rasplatit si i-a pedepsit prin stapanirea Sa si dreptatea Sa si fiecare dintre aceste chestiuni nu se despart una de cealalta.
In ceea ce priveste, insa, indurarea / mila (ar-rahmah) ea reprezinta legatura si liantul care se afla intre Allah si supusii Sai.
Si daca adorarea se produce dinspre supusi spre Domnul lor, iar stapanirea se produce dinspre Allah spre supusii Sai, indurarea este "cheia" conexiunii dintre El si supusii Sai - prin ea / din ea le-a trimis El lor pe trimisii Sai, si le-a pogorat lor Cartile Sale, si prin ea i-a calauzit, si in virtutea ei i-a locuit pe ei in casa rasplatii, in paradis, si prin ea i-a indestulat si i-a insanatosit si a pogorat asupra lor din binecuvantarile Sale; si astfel, liantul de legatura dinspre supusii Sai  spre El, Preainaltul, este supunerea si adorarea, iar dinspre El, Preaslavitul, spre supusii Sai este mila / indurarea; adica creatiile se raporteaza la Allah prin adorare, iar Allah Preaslavitul si Preainaltul se raporteaza la supusii Sai prin mila si indurare.
Si similaritatea dintre suveranitatea Sa (ca Domn) si indurarea / mila Sa este asemenea similaritatii dintre asezarea Sa pe tronul Sau si indurarea Sa.
Si astfel, cuvantul lui Allah, Preaslavitul:
5. Cel Milostiv care s-a asezat pe Tron,
(Surat Ta-Ha, 5) este similar si in concordanata cu Cuvantul lui Allah in Surat Al-Fatihah (2-3):
2. Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor,
3. Cel Milostiv, Îndurãtor,
Deoarece cuprinderea (marimea) suveranitatii Sale este atat de vasta incat nu exista nimic in afara cuprinderii ei, asemenea cuprinderii indurarii Sale si a cuprins totul cu indurarea si suveranitatea Sa.
Si s-a spus, de asemenea, ca se impune fiecaruia (matur si in deplinatatea facultatilor mintale) sa stie ca nu exista alt domn adevarat decat Allah, Unicul, si sa se relationeze intr-o modalitate potrivita / propice cu Cel care i-a facilitat lui tot ceea ce este mai bun pentru el, si sa indeplineasca prescriptiile Sale si sa I se supuna Lui, asa cum El, Preainaltul, i-a oferit lui pas cu pas, etapa cu etapa, conditiile propice dezvoltarii si implinirii sale, si sa fie consecvent intru aceasta si sa nu se abata de la acestea prin punerea lor in practica cu totat puterea finite sale, asa cum si Allah il protejeaza si il pazeste pe El.
Si s-a laudat Allah pe Sine Insusi prin aceea ca El este "Ar-Rabb" – Domnul, Suveranul si a asociat acest preafrumos nume al Sau in Nobilul Coran, dupa cum urmeaza…
Allah s-a preamarit pe Sine Insusi prin aceea ca El este "Rabbi-l-'alamiin" = Domnul tuturor lumilor.
Si dintre cele mai marete modalitati prin care Allah Preainaltul S-a preaslavit pe Sine Insusi este tocmai insusirea atributului de "Ar-Rabb" (Domn, Suveran), si dintre acestea, aceea de "Rabbi-l-'alamiin" – Domnul tuturor lumilor. Iar " 'alamiiin" reprezinta pluralul pentru substantivul " 'alam" (lume), si fiecare "tip"/"gen" / "specie" a creatiei lui Allah este "o lume" in sinea ei, precum ingerii, oamenii, djinii, animalele, plantele, obiectele si asa mai departe… iar Allah Preaslavitul si Preainaltul este Domnul tuturor lumilor.
Si a spus Allah:
2. Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor,
 (Surat Al-Fatihah, 2)
Si a spus, de asemenea, vorbindu-i lui Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!):
131. Când i-a zis Domnul lui: "Supune-te!", el a rãspuns: "M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!"
(Surat Al-Baqarah, 131)
71. Spune: “Voiti sã invocãm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne foloseste, nici nu ne stricã? Si sã ne întoarcem pe cãlcâiele noastre, dupã ce Allah ne-a cãlãuzit, asemenea aceluia pe care seitanii l-au ademenit si rãtãceste pe pãmânt, descumpãnit, cu toate cã el are prieteni care-l cheamã la drumul cel drept, [zicându-i]: “Vino la noi!”? Spune: “Numai cãlãuzirea lui Allah este Cãlãuzire! Si ni s-a poruncit sã ne supunem Stãpânului lumilor!
(Surat Al-'An'am, 71)
162. Spune: "Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!
(Surat Al-'An'am, 162)
54. Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale.
Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!
(Surat Al-'Araaf, 54)
Si textele ce stau ca si marturie in Nobilul Coran cum ca Allah este"Rabbi-l-'alamiin" – Domnul tuturor lumilor sunt deosebit de numeroase.
Si El, Preainaltul, este Domnul a tot si a toate. Spune Allah:
164. Spune: "Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?
(Surat Al-'An'am, 164)
Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este "Rabbu-l-'arsh" – Domnul tronului, iar "tronul" este cea mai mareata dintre creatiile Sale, Preaslavitul si a spus Allah:
129. Iar dacã ei se leapãdã, [atunci] spune: “Allah îmi este mie de ajuns! Nu existã altã divinitate în afarã de El! În El mã încred, cãci El este Stãpânul Tronului cel mare!”
 (Surat At-Tauba, 129)
22. Dacã s-ar afla în ele alti dumnezei afarã de Allah, amândouã ar fi stricate.  Mãrire lui Allah, Stãpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei.
(Surat Al-'Anbiy'a, 22)
116. Preaînalt este Allah, Stãpânul adevãrat! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului sublim!
(Surat Al-Mu'minun, 116)
26. Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului minunat!”
(Surat An-Naml, 26)
Si, de asemenea, S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este "Rabbu-s-samauati ua-l-'ard" – Domnul cerurilor si al pamantului si a spus Allah:
102. Iar el a zis: “Tu stii cã nu le-a trimis pe acestea decât Stãpânul cerurilor si al pãmântului, ca semne limpezi si eu te cred, o, Faraon, pierdut!”
(Surat Al-'Israa', 102)
14. Le-am întãrit Noi, asadar inimile, iarã ei s-au ridicat si au zis: "Domnul nostru este Stãpânul cerurilor si al pãmântului! Noi nu vom chema niciodatã un alt Dumnezeu afarã de El, cãci, dacã am face aceasta, noi am rosti o nelegiuire!"
(Surat Al-Kahf, 14)
65. El este Stãpânul cerurilor si al pãmântului si al celor ce se aflã între cele douã. Adorã-L pe El si fii statornic în adorarea Lui! Oare mai stii tu pe altcineva cu asemenea nume?"
(Surat Maryam, 65)
56. Iar el a rãspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stãpânul cerurilor si al pãmântului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vã mãrturisesc vouã despre aceasta.
(Surat Al-'Anbia', 56)

82. Mãrire Stãpânului cerurilor si pãmântului, Stãpânul Tronului! El
este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]!
(Surat Az-Zukhruf, 82)
Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi si prin aceea ca El este Domnul nostru si Domnul parintilor nostri cei dintai si a spus Allah:
26. A continuat: „Stãpânul vostru si stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi!”
(Surat Ash-Shu'raa', 26)
8. Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.
(Surat Ad-Dukhan, 8)
 Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este "Rabbu-l-mashriqi ua-l-maghribi" – Domnul rasritului si al apusului si spune Allah:
9. Domnul Rãsãritului si al Apusului! Nu existã altã divinitate afarã de
El; deci socoteste-L numai pe El Ocrotitor!
(Surat Al-Muzammil, 9)
28. Si a adãugat: „Stãpânul Rãsãritului si al Apusului si al celor care se aflã între acestea, dacã voi pricepeti!”
(Surat Ash-Shu'raa', 28)
Asa cum de asemenea S-a laudat pe Sine cum ca El este Domnul celor doua rasarituri si al celor doua apusuri:
17. Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri.
18. Asadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tãgãduiti?
(Surat Ar-Rahman, 17-18)
Precum si ca El, Preainaltul este Domnul rasariturilor si al apusurilor:
40. Nu! Jur pe Stãpânul rãsãriturilor si al apusurilor…
(Surat Al-Ma'arij, 40)
Si daca ne vom apleca asupra textului Nobilului Coran vom intalni numeroase pasaje in care Allah Preaslavitul si Preainaltul este preamarit prin intermediul numelui de "Ar-Rabb", dupa cum urmeaza:
65. El este Cel Vesnic Viu [Al-Hayy]. Nu existã altã divinitate afarã de El, deci chemati-L pe El cu credintã curatã numai în El! Mãrire lui Allah, Stãpânul lumilor!
                                                                                                              (Surat Ghafir, 65)
82. Mãrire Stãpânului cerurilor si pãmântului, Stãpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]!
 (Surat Zukhruf, 82)
36. Slavã lui Allah, Stãpânul cerurilor si Stãpânul pãmântului, Stãpânul [tuturor] lumilor!
(Surat Jathiya, 36)
78. Binecuvântat fie numele Domnului tãu Cel Plin de Slavã si de Cinste [Dhu al-jalal wa-l-'ikram]!
(Surat Ar-Rahman, 78)
8. Si pomeneste numele Domnului tãu si dãruieste-te Lui, cu totul!
(Surat Al-Muzammil, 8)
Si, cu adevarat, a fost Allah preamarit si "chemat" in rugile lor de catre profeti, precum si de catre cei dreptcredinciosi  prin intermediul absolutului si preafrumosului Sau nume de "Ar-Rabb" (Domnul, Suveranul), si dintre acestea..
Ruga lui Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) si a sotiei sale:
23. Si au rãspuns ei: "Doamne, am fost nedrepti cu sufletele noastre si dacã nu ne ierti si nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduti".
(Surat Al-'A'raaf, 23)
Ruga lui Avraam (Ibrahim - Pacea lui Allah fie asupra sa!):
127. Si când Avraam si Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]: “Doamne, primeste-o de la noi! Tu esti Cel care Aude Totul [si] Atoatestiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!
(Surat Al-Baqarah, 127)
260. Si [adu-ti aminte când] Avraam a zis: "Doamne, aratã-mi mie cum îi readuci la viatã pe cei morti?!", I-a rãspuns: "Tot nu crezi?" El i-a zis: "Ba da! Ci numai sã se linisteascã inima mea!" El [Allah] i-a zis atunci: "Ia patru pãsãri si taie-le mãrunt, apoi pune pe fiecare munte o bucatã din ele, apoi cheamã-le si ele vor veni la tine în grabã. Si sã stii cã Allah este Atotputernic, Întelept ['Aziz, Hakim]!"
(Surat Al-Baqarah, 260)
Si ruga lui Moise (Musa - Pacea lui Allah fie asupra sa!):
151. A zis: "Doamne, iartã-mi mie si fratelui meu si lasã-ne pe noi sã intrãm întru îndurarea Ta, cãci Tu esti cel mai Îndurãtor dintre cei îndurãtori".
 (Surat Al-'A'raf, 151)
155. Si a ales Moise saptezeci de bãrbati din neamul sãu pentru timpul întâlnirii cu Noi. Si când i-a lovit cutremurul [de pãmânt], a zis el: "Doamne, dacã Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca si pe mine. Oare vrei Tu sã ne pierzi pentru ceea ce au sãvârsit cei nelegiuiti dintre noi? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rãtãcire pe cei care Tu voiessti si îi cãlãuzesti pe cei care Tu voiesti. Tu esti Ocrotitorul nostru. Deci iartã-ne nouã si îndurã-Te de noi, cãci Tu esti cel mai bun dintre iertãtori!
 (Surat Al-'A'raf, 155)
Si ruga lui Noe (Nuh - Pacea lui Allah fie asupra sa!)
45. Si L-a chemat Noe pe Domnul sãu si a zis: “Doamne, fiul meu este din familia mea! Fãgãduinta Ta este Adevãrul, iar Tu esti cel mai drept dintre cei drepti!”
 (Surat Hud, 45)
Si ruga lui Iosif (Yusuf – Pacea lui Allah fie asupra lui!)
33. Atunci a zis: „Doamne! Temnita îmi este mai dragã decât aceea la ce mã cheamã ele. Si dacã nu vei depãrta de la mine viclesugul lor, voi simti dorintã pentru ele si voi fi astfel printre cei prosti“.
(Surat Yusuf, 33)
101. Doamne! Tu mi-ai dat putere si m-ai învãtat tâlcuirea vedeniilor! Tu esti Creatorul cerurilor si pãmântului! Tu esti Ocrotitorul meu în aceastã lume si în Lumea de Apoi! Ia-mi viata când eu sunt în totalã supunere [musulman] si alãturã-mã celor evlaviosi!”
(Surat Yusuf, 101)
Si ruga sotiei lui Imran, mama Mariei, mama lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!):
35. Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îti juruiesc [numai] Tie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Tie! Primeste-l de la mine! Tu esti Cel care Aude Totul, Atoatestiutor [As-Sami’, Al-’Alim](17)!”.
36. Si când a nãscut, a zis ea: “Doamne, am zãmislit o copilã!”, dar Allah stia bine ceea ce nãscuse ea. Si un bãiat nu este întocmai ca o copilã! “Eu i-am pus numele Maria si o încredintez pe ea si pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui seitan cel izgonit!
37. Domnul ei a acceptat-o cu bunã primire si a lãsat-o sã creascã cu bunã crestere si a încredintat-o lui Zaharia
(Surat 'Al-'Imran, 35-37)
Si ruga lui Zaharia ( Zakariaa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):
2. [Aceasta este] povestirea despre îndurarea Domnului tãu fatã de robul Sãu Zaharia
3. Când el L-a chemat pe Domnul lui într-ascuns,
4. Zicând: "Doamne, oasele mele sunt slabe si capul mi s-a aprins de cãruntete, dar nicicând eu nu am fost dezamãgit rugându-mã Tie! Doamne,
5. Eu mã tem de urmasii mei de dupã mine, cãci muierea mea este stearpã, deci dãruieste-mi mie un urmas de la Tine,
6. Care sã mã mosteneascã pe mine si sã mosteneascã si neamul lui Iacob! Si fã-l sã-Ti fie plãcut Tie, Doamne!"
7. "O, Zaharia, Noi îti aducem buna vestire a unui prunc, al cãrui
nume fi-va Ioan, asa cum nu am numit pe nimeni mai înainte de el!"
(Surat Maryam, 4)
Si ruga lui Isus ('Isaa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):
114. Atunci a zis Isus, fiul Mariei: "O, Allah, Stãpân al nostru! Coboarã-ne nouã o masã servitã din cer ca sã ne fie nouã sãrbãtoare - pentru cel dintâi si pentru cel din urmã dintre noi - si semn de la Tine! Si blagosloveste-ne pe noi cu cele de ospãt, cãci Tu esti Cel mai bun dintre cei care hrãnesc!".
(Surat Al-Ma'ida, 114)
Si rugile celor dreptcredinciosi:
285. Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul sãu, asemenea si dreptcredinciosii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui si în trimisii Lui. [Si ei zic]: “Noi nu facem nici o deosebire între vreunul dintre trimisii Sãi”. Si ei au zis: “Noi auzim si ne supunem! Iertarea Ta [o implorãm], Doamne, si la Tine este întoarcerea!”
(Surat Al-Baqarah, 285)
Si obisnuia trimisul lui Allah – Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa se roage Domnului si Stapanitorului sau folosind in nenumarate randuri preafrumosul si absolutul sau nume de "Ar-Rabb" al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si dintre acestea expunem in cele ce urmeaza urmatoarele relatari…
A fost consemnat de Tirmidzy cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Oare sa nu va indrum pe voi spre "saiid al-istighfaar" ( = cea mai buna ruga pentru a cere iertarea de la Allah) – "Allahumma anta rabbi, la ilaha illa anta… " – "O, Allah, Tu esti Domnul meu, nu exista alta divinitate in afara de Tine…"(pana la sfarsitul acestui hadis).
Si obisnuia profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) daca se aseza sa doarma sa spuna: "O, Allah, Domnul cerurilor si Domnul pamanturilor …"(pana la sfarsitul acestui hadis)
Si daca incepea rugaciunea de noapte (Qyam al-layl) obisnuia sa spuna ca si ruga de deschidere a acesteia: "O, Allah, Domnul lui Jibriil si al lui Mikail si al lui Israfil, Facatorul cerurilor si al pamantului…"(pana la sfarsitul acestui hadis)
Si obisnuia sa se roage in momentele grele spunand: "Nu exista alta divinitate in afara de Allah, Cel Bland, Cel Intelept, nu exista alta divinitate in afara de Allah, Domnul tronului cel maret, nu exista alta divinitate in afara de Allah Domnul cerurilor si al pamantului si Domnul tronului cel nobil."
Si alte numeroase consemnari care au venit pe aceeasi tema.
Si dintre aspectele deosebit de importante cu privire la acest nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul il reprezinta si interdictia pe care a emis-o profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la posibilitatea denumirii de catre un sclav a stapanului sau - "domnul meu / suveranul meu = rabby", si a spus: "Sa nu spuna vreunul dintre voi: Serveste-i mancarea (da-i sa manance) domnului tau, spala-l pe domnul tau…", ci sa spuna: "Stapanul meu, patronul meu ( = sayydy, maulaay). Si sa nu spuna vreunul dintre voi "roaba mea" sau  "robul meu" (='abdy), ci sa spuna "fata mea, baiatul meu" (in casa, care ma serveste). (traducere aprximativa a hadisului)
Si au considerat invatatii in islam cum ca aceeasta interzicere s-a facut datorita faptului ca nu exista nimeni care sa detina intru adevar atributul de domn si suveran in afara de Allah Preainaltul; pentru ca " rabb"-ul cuiva este stapanul si sustinatorul si sprijinitorul lui si nu exista cu adevarat stapan si nici sustinator si sprijinitor in afara de Allah Preaslavitul si Preainaltul; si totodata, pentru a nu da curs unor eventuale formule care contravin monoteismului – shirk – pentru ca Allah este unicizat ca si Domn si Suveran, asa cum este unicizat si ca Divinitate Unica.
Acesta a fost periplul nostru de astazi in incercarea deslusirii sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preainaltul de "Ar-Rabb".
Nu vom incheia insa inainte de a ne opri pentru o vreme asupra sensurilor si semnificatiilor uneia dintre cele mai marete sure din Nobilul Coran, o sura pe care fiecare musulman o recita de cel putin 17 ori pe zi in plinirea rugaciunilor obligatorii, o sura care incepe tocmai cu un verset in care Allah Preainaltul se preamareste pe Sine Insusi prin intermediul preafrumosului si absolutului Sau nume de "Ar-Rabb". Vom poposi, asadar, asupra semnificatiilor Surat Al-Fatihah, pe marginea interpretarii expuse de marele invatat al islamului Ibn Kathir.
Sura Al-Fatihah are diferite denumiri, dintre care amintim Deschizatoarea Cartii, Sura cu care incepe Rugaciunea, Mama Cartii,  cele sapte versete care se repeta si Coranul Cel Glorios, fiind numita, de asemenea, si Al-Hamd si As-Salah = Rugaciunea deoarece recitarea ei este o conditie pentru corectitudinea rugaciunilor; si a fost numita, de asemenea "Ash-Shifa"(Vindecatoarea), Remediul (leacul).

In privinta virtutiilor Surat Al-Fatihah a fost relatat ca Abu Said bin Al-Mu'alla (Allah sa fie multumit de el!) a spus: “ In timp ce ma rugam profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) m-a chemat si nu i-am raspuns pana ce nu am terminat rugaciunea. M-am dus apoi la el, iar el (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: ”Ce te-a impiedicat sa vii?” Am spus: “O, trimis al lui Allah, ma rugam.” El (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a raspuns: "Oare nu spune Allah : ” O credinciosule! Raspunde-I lui Allah prin a-I fi supus si Trimisului sau cand te cheama la ceea ce iti da viata."?! Apoi a zis: “ Te voi invata cea mai mareata sura din Coran inainte de a parasi Moscheea. Apoi mi-a tinut mana si cand a dat sa paraseasca Moscheea am spus: “O, trimisule! Ai spus ca ma vei invata cea mai mareata sura din Coran. El a spus “Da! - “Al-hamdulillahi-Rabbi-l-'alamin”. (hadis consemnat de Bukhary, Abu Dawud, Nasa’i si Ibn Maajah).

De asemenea, s-a relatat ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus : "Trimisul lui Allah a iesit in timp ce Ubayy bin Ka’ab se ruga si a spus “O, Ubayy!” Ubayy nu i-a raspuns. Profetul l-a mai strigat o data , iar Ubayy s-a rugat mai repede si apoi s-a dus la Trimis spunand :” Pacea fie asupra ta, trimis al lui Allah! Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus “Pacea fie asupra ta, o, Ubayy! Ce te-a impiedicat sa imi raspunzi cand te-am chemat? Ubayy a raspuns “ O, trimis al lui Allah, ma rugam. El a spus: “ Oare nu ai citit ceea ce Allah mi-a trimis mie -
“Raspunde-I lui Allah supunandu-I-te si trimisului Lui cand te cheama la ceea ce iti da viata”?!  Ubayy a spus :” Da, o, trimis al lui Allah! Nu o sa se mai intample”. Profetul a spus : “Oare ti-ar place sa te invat o sura cum nu a mai fost alta revelata nici in Tora, nici in Biblie, nici in Psalmi, si nici in Coran asemenea ei?" El a raspuns: ”Da, Trimis al lui Allah!” Trimisul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus atunci: “ Sper ca nu vei iesi pe aceasta usa pana cand nu ai fi invatat-o.” El (ibn Ka’ab) a spus: “Profetul mi-a tinut mana in timp ce vorbea cu mine. Intre timp am incetinit de teama ca as putea ajunge la usa inainte de a isi fi terminat conversatia. Cand am ajuns aproape de usa, am spus :” O, Trimis al lui Allah! Care este sura despre care mi-ai spus ca ma vei invata?” El a spus :” Cea pe care o citesti in rugaciune. Ubayy a spus “ Si atunci i-am recitat Mama Coranului “ El (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a zis:
“ (Jur) pe Cel in mainile Caruia este sufletul meu! Allah nu a pogorat in Tora, si nici in Biblie, si nici in Psalmi, si nici in Indreptar (Al-Furqan = Coran) asemenea ei – (ea este) cele 7 versete repetate care mi-au fost date”.

De asemenea , Imam Ahmad a relatat ca Ibn Jabir a spus: “M-am dus la trimisul lui Allah dupa ce si-a turnat apa pentru purificare si am zis: ”Pacea fie asupra ta, o, mesager al lui Allah! Nu mi-a raspuns. Am mai zis o data, dar nu mi-a raspuns, i-am mai zis inca o data si iar nu mi-a raspuns. Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)  a plecat iar eu l-am urmat, pana ce a ajuns acasa. Am plecat la moschee si am stat acolo trist si suparat. Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a iesit afara dupa ce si-a facut ablutiunea si a zis :” Pacea si mila lui Allah fie asupra ta! Pacea si mila lui Allah fie asupra ta! Pacea si mila lui Allah fie asupra ta!” Apoi a zis: “ O, Abdullah bin Jabir, vrei sa iti spun cea mai buna sura din Coran?” Am zis : Da, o, trimis al lui Allah!” El a zis:” Citeste : Alhamdulillahi Rabbi-l-'alamin, Ar-Rahmani – r-Rahim…” pana la sfarsit…”
De asemenea, exista evidente pertinente privind binefacerile terapeutice ale Surat al-Fatihah si folosirea ei ca si "ruqiah" – tamaduirea prin intermediul recitarii anumitor versete din Nobilul Coran. 
Un aspect deosebit de important legat de Surat Al-Fatihah este legat de Al Fatihah si rugaciunea, si vom vedea astfel cum ca recitarea Surat Al-Fatihah este una dintre conditiile corectitudinii rugaciunii.
A fost consemnat de Muslim cum ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a zis : ”Oricine face rugaciunea si nu a citit Mama Coranului, rugaciunea lui este incompleta”
Abu Hurayra a fost intrebat: “ Si cand stam in spatele Imamului?” El a zis: “ Citeste-o tu insuti pentru ca l-am auzit pe trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunand: ”Allah Preainaltul a zis :” Am impartit rugaciunea (Al Fatihah) intre Mine si robul Meu - in doua jumatati, iar robul Meu va avea ceea ce el a cerut.” Si daca a zis robul Meu: “ Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor”, Allah spune :” Robul meu M-a laudat." Iar daca (robul) a zis: “Cel Milostiv, Indurator”, Allah spune: ”Robul meu M-a elogiat”. Si cand (robul) spune : ”In Ziua de Apoi Stapanul Carmuitor” Allah spune :”Robul meu M-a glorificat” sau “ Robul meu imi atribuie Mie toate cele existente”. Iar cand spune : "Numai pe Tine Te adoram, numai la Tine cerem ajutor!” Allah spune: “Aceasta este intre mine si robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut”. Si cand zice: "Pe drumul cel drept Tu fi-ne Calauzitor,/ Drumul celor cu care fost-ai Tu daruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai maniat, nici al ratacitilor!”; Allah spune : ”Aceasta este pentru robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut.”(traducere aproximativa a hadisului consemnat de Nisa'i)

De asemeanea se relateaza ca Ubadah bin As-Samit a spus ca  trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus :” Nu este rugaciune pentru cei care nu recita capitolul de deschidere al Cartii (adica Surat Al-Fatihah”. De asemenea Ibn Khuzaymah si Ibn Hibban au spus ca Abu Hurayra a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : ” Rugaciunea in timpul careia nu e recitata Mama Coranului este invalida”.
Pot fi astfel gasite numeroase hadisuri pe acest subiect, ceea ce indica faptul ca recitarea Deschizatoarei Cartii (Surat Al-Fatihah) in timpul rugaciunii de catre imam si de catre cei aflati in spatele acestuia urmandu-l este necesara in fiecare rugaciune, si, mai mult,  in fiecare raka'a (unitate) de rugaciune.
A mai fost consemnat, de asemenea, cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) obisnuia sa recite Surat Al-Fatihah in rugaciune oprindu-se foarte putin dupa fiecare verset.
In ceea ce priveste insa obligativitatea recitarii Surat Al-Fatihah in fiecare unitate (raka'a) de rugaciune si pentru cei ce se roaga impreuna cu imamul (in grup), invatatii in islam au considerat ca cea mai autentica opinie este aceea conform careia, daca este vorba despre efectuarea unei raka'a dintre cele in care imamul recita cu voce tare Surat Al-Fatihah, atunci cel care face rugaciunea in spatele imamului nu este obligat sa o mai recite, pentru ca imamul a recitat-o deja pentru el, dar, daca are timp sa faca aceasta, dupa ce imamul a terminat de recitat, inainte de a se apleca in ruku'u, atunci este preferabil sa faca aceasta, dar nu in acelasi timp cu imamul, pentru ca in timp ce se recita Coranul el are obligatia de a-l asculta. In ceea ce priveste, insa, unitatile de rugaciune (raka'a) in care imamul citeste Surat al-Fatihah cu voce joasa, fara a fi auzit, atunci invatatii in islam au cazut de acord ca este obligatoriu pentru cel care se roaga in spatele imamului sa recite el insusi, in gand, Surat Al-Fatihah.    
Vom continua in cele ce urmeaza oprindu-ne asupra semnificatiilor si intelesurilor pe care le-au deslusit invatatii in islam pentru Surat Al-Fatihah, verset cu verset.
Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul in inceperea acestei nobile sure – dupa " 'eaudzu bi-llahi min ash-sheitani-r-ragiim" – "Bismi-llahi-r-rahmani-r-rahiim" – In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator
  "Alhamdulillahi Rabbi-l-'alamiin"  -  Laudã lui Allah, al lumilor StãpânitorReferitor la acest prim verset din Surat al-Fatihah primul aspect la care s-au oprit cei care l-au interpretat a fost semnificatia termenului de "al-hamd" (lauda) si au spus unii dintre ei cum ca intelesul lui "al-hamdu lillah"  este : toate multumirile sunt catre si numai pentru Allah, Unicul, si nu catre vreun obiect care ar putea fi tinta rugilor noastre in locul Sau, sau catre vreuna dintre creatiile Sale. Aceste multumiri sunt pentru nenumaratele favoruri si daruri (binecuvantari si binefaceri) pe care le-a pogorat asupra noastra si al caror numar numai El, Prainaltul,  le stie, printre acestea numarandu-se si mijloacele prin care supusii il adora pe Domnul lor, indestularea cu cele necesare traiului, confortul acestei vieti lumesti si multe altele, precum si indrumarile pentru atingerea bunastarii in viata de apoi....fara ca cineva sa ii poata impune daruirea  acestora, ci totul numai din bunavointa si indurarea lui Allah, Preainaltul.  Si astfel, toate multumirile si lauda I se cuvin lui Allah pentru aceste favoruri.
S-a spus, de asemenea, cum ca (al-hamdu lillah) ar inseamna un elogiu pe care Allah si l-a adus Sie Insusi  indicand astfel robilor Sai ca si ei ar trebui sa Il laude, ca si cand Allah ar fi spus: "Spune :” Toata multumirea si lauda I se cuvin lui Allah".

Un alt aspect asupra caruia s-au oprit invatatii in islam cu privire la interpretarea acestui verset a fost diferenta dintre lauda (hamd) si multumire (shukr) si au mentionat cum ca lauda (al-hamd) este mai generala , pentru ca este o declaratie de lauda a caracteristicilor cuiva, sau pentru ceea ce cineva a facut, in timp ce multumirile sunt mai restranse, fiind oferite numai pentru ceea ce cineva a facut, dar  nu si pentru caracteristicile sale.

Cu privire la virtutiile/binecuvantarile al-hamd s-au facut numeroase afirmatii dintre care amintim…
Imam Ahmad bin Hanbal a consemnat ca Al-Aswad bin Sari’ a spus:  “ Am spus:  O, trimis al lui Allah, vrei sa iti recit cuvintele de lauda pe care le-am invatat despre Domnul meu, Preainaltul?" El (profetul – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cu adevarat, Domnului tau ii place "al-hamd".”

De asemenea, a fost consemnat ca Jabir bin ‘Abdullah a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cel mai bun "dzikr" (modalitate de a-L pomeni pe Allah) este "Laa ilaha illa Allah" si cea mai buna dua'a (ruga) este "al-hamdu lillah”."

Si tot cu referire la virtutile / binecuvantarile rostirii "hamd"-ului (a laudei si multumirilor aduse lui Allah, Preainaltul)  fost relatat ca Ibn Omar (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)  a spus:

“ Cu adevarat, unul dintre supusii lui Allah a spus (odata): "O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine  splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale." Cei doi ingeri au fost incurcati si nu au stiut cum sa noteze aceasta; asa ca s-au inaltat ei la Allah si au spus: "O, Domnul nostru! Un rob tocmai a rostit o vorba si noi nu stim cum sa o notam (sa inregistram aceasta pentru el)". A spus Allah, si El este cu mai multa stiinta asupra a ceea ce a declarat robul Sau :"Ce a spus robul Meu?" Ei au raspuns: O, Domnul nostru, cu adevarat el a spus:  "O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine  splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale."  Si atunci le-a spus lor Allah: "Scrieti-o (intocmai) asa cum a spus supusul Meu, pana ce Ma va intalni si atunci eu il voi rasplati pentru ea. “

Referitor la sensurile termenului de "Ar-Rabb" (Domn, Stapan) in interpretarea semnificatiilor acestui nobil verset s-a spus cum ca "Ar-Rabb" este stapanul care detine autoritate totala peste stapanirea Sa, "ar-rabb" inseamnand din punct de vedere lingvistic stapanul sau cel care are autoritatea de a conduce.

Cu privire la sensul  termenului "al-‘alamiin" s-a specificat cum ca acesta este pluralul susbtantivului "‘alam", care cuprinde tot ceea exista in afara de Allah. Cuvantul "‘alam", de altfel, in sinea sa are sensul de plural, nedetinand de fapt  forma singulara. "‘Alamin" (lumile) sunt diferitele creatii care exista pe pamant, in ceruri, in apa sau pe uscat. Fiecare tip al creatiei este numit "‘alam" – o lume.  Si s-a spus, de asemenea, cum ca "'alam" cuprinde tot ceea ce Allah a creat, atat in aceasta lume si in lumea de apoi”.
Si s-a spus cum ca creatia a fost numita ‘alam tocmai datorita faptului ca termenul "'alam" deriva din substantivul "‘alamah" (= semn, indiciu) si aceasta pentru ca ea, creatia, este un semn care marturiseste existenta Creatorului in Unicitatea Lui, Subhan Allah = Slava lui Allah!
In continuarea acestei nobile sure se caracterizeaza Allah Preainaltul pe Sine Insusi spunand: Ar-Rahman Ar RahimCel Milostiv, Indurator, dupa ce mai inainte Se descrisese ca fiind Stapanul tuturor lumilor, acest enunt cuprinzand in sinea lui o instiintare si, in acelasi timp o incurajare, similar Cuvantului lui Allah Preinaltul care a spus:
Vesteşte, [o, Muhammed,] robilor Mei cã Eu sunt Iertãtorul, Îndurãtorul [Al-Ghafur, Ar-Rahim] Şi cã osânda Mea este chinul dureros!
(15:49-50)
Si a spus Allah:
El este Acela Care v-a fãcut pe voi urmasi pe pãmânt, Care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vã cerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevãrat Domnul tãu este repede la pedeapsã, însã El este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
(6:165)

Asadar, daca "Ar-Rabb" contine o avertizare asupra puterii lui Allah si a maretiei suveranitatii Sale, "Ar-Rahman Ar-Rahim" vine sa il linisteasca pe dreptcredinciosul musulman si sa il incurajeze in privinta milostiveniei si a indurarii Domnului sau. Si a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Daca ar cunoaste dreptcredinciosul pedeapsa lui Allah, nu ar mai fi nadajduit sa atinga Paradisul vreunul dintre ei, si daca ar cunoaste necredinciosul ce mila are Allah, nu ar deznadajdui intru a ajunge mila Sa nici unul dintre ei”.

Urmatorul verset - În Ziua de Apoi Stãpânul Cârmuitor, vine sa arate suveranitatea lui Allah pana si in Ziua Judecatii, alaturi de suveranitatea Sa peste toate celelalte lucruri, mentionata anterior cand semnala ca El este Stapanul celor existente, incluzand lumea pamanteasca, cat  si lumea de apoi.
Aici insa Allah mentioneaza numai Ziua de Apoi deoarece in acea zi nimeni in afara Sa, Preainaltul, nu va mai putea sa revendice stapanirea asupra a ceva in vecii vecilor si nimeni nu va mai stapani nimic din tot ceea ce stapaneste in aceasta viata lumeasca si in acea Zi nu le va mai fi lor permis nici macar sa vorbeasca fara de permisiunea Sa, Preaslavitul.
Si in acelasi sens, a spus Allah Preainaltul in Nobilul Coran:
O Zi în care Duhul şi îngerii se vor aşeza în rând şi nimeni nu va vorbi, afarã de acela cãruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va da îngãduinţã şi care va spune adevãrul.
(78:38)
În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamã, fãrã abatere, iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman] şi nu vei auzi decât o şoaptã.
(20:108)
În Ziua ce va veni, nu va grãi nici un suflet, decât numai cu voia Lui (a lui Allah). Si unii dintre ei vor fi osândiţi, iar [alţii] fericiţi. 
(11:105)

Altul dintre aspectele importante asupra carora s-au oprit invatatii in islam atunci cand au incercat deslusirea semnificatiilor pretioaselor versete ale Surat Al-Fatihah il reprezinta si sensul termenului de "Yawm Ad-Din", cu sensul de "ziua de apoi".
S-a spus astfel cum ca aceasta ar insemna "Ziua Recompensarii" creatiilor, adica "Ziua Judecatii". In acea Zi, Allah socoteste creatiile, rasplatindu-le dupa faptele lor - rau pentru rau si bine pentru bine, in afara celor care s-au cait si au fost iertati.
Caracterizarea lui Allah ca fiind "Al-Malik" are sensul ca Allah este adevaratul Stapanitor (Malik) pentru tot si toate si Stapan peste toata lumea), ca si in Cuvantul lui Allah:
El este Allah, afarã de care nu este alt dumnezeu: Stãpânitorul[Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Fãcãtorul de pace [As-Salam],Apãrãtorul Credintei [Al-Mu'min], Veghetorul [Al-Muhaymin], CelTare [Al-'Aziz], Atotputernicul [Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al-Mutakabbir]. Mãrire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociaţi
(59:23)

De asemenea, a fost consemnat ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : Cel mai josnic nume este considerat de catre Allah acela al unei persoane care se numeste regele regilor (stapanul stapanirii), in timp ce nu exista un alt rege (si nici stapanitor) in afara de Allah”
Si, de asemenea, a fost consemnat cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : “(In Ziua Judecatii) va strange (va lua) Allah pamantul si va impacheta cerurile cu Mana Sa dreapta, apoi va spune: "Eu sunt Stapanitorul (Regele)! (Asadar) unde sunt regii de pe pamant? Unde sunt tiranii? Unde sunt arogantii?”
Si tot astfel spune Allah in Nobilul Coran:
Ziua în care ei se vor arãta  fãrã ca nimic sã-I fie ascuns lui Allah în privinţa lor. [Si atunci se va grãi]: "A cui este împãrãţia în Ziua aceasta?" "A Lui Allah, Cel Unic [şi] Atotputernic [Al-Wahid, Al-Qahhar]!"
(40:16)
Cat despre a spune despre altcineva in afara de Allah ca este rege in aceasta viata lumeasca, aceasta este folosita mai mult ca o figura de stil, asa cum, spre exemplu a spus Allah Preainaltul :
Şi le-a zis profetul lor: “Allah vi l-a trimis vouã pe Talut ca rege!”. Au rãspuns ei: “Cum sã cârmuiascã el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dãruit nici cu bogãţie din belşug”. Le-a zis: “Allah l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învãtãturã şi putere trupeascã!” Iar Allah dã [din] stãpânirea Lui cui voieşte El, cãci Allah este Cel cu Har Nemãrginit [si] El este Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim].
(2:247)

În ce priveste corabia, ea era a unor sãrmani care lucrau pe
Mare şi eu am voit sã o stric, pentru cã venea din urma lor un rege
care lua toate corãbiile, cu forţa.

(18:79)

[Aduceti-vã voi aminte] când Moise i-a zis neamului sãu: “O, popor
al meu! Aduceţi-vã aminte de harul lui Allah asupra voastrã, cãci El a
fãcut dintre voi profeţi şi v-a fãcut pe voi suverani. El v-a dat vouã
ceea ce nu a dat nici uneia dintre lumile [de atunci]!

(5:20)
    Revenind la termenul de "ad-din" s-a spus ca aceasta ar insemna  socotitor, rasplata sau pedeapsa, asa cum, in mod similar Allah declara:În Ziua aceea (ziua  judecatii), Allah îi va rãsplãti dupã cuviinţã cu rãsplata lor cea dreaptã şi vor şti ei cã Allah este Adevãrul cel limpede [Al-Haqq].
(24:25)
Si, de asemenea, se spune intr-un hadis: “O persoana inteleapta este cea care se autosocoteste si care munceste pentru viata de dupa moarte”, aceasta insemnand ca "se pastreaza socotitor", adica nu inceteaza de a-si aprecia faptele in raport cu bunatatea sau raul acestora.
Si tot in acelasi sens, Omar ibn Khattab (Allah sa fie multumit de el) a spus: “Pastrati-va socotitori (socotiti-va) inainte de a fi socotiti, cantariti-va inainte de a fi cantariti si pregatiti-va pentru marea intalnire cu Cel a carui stiinta cuprinde toate faptele voastre.”
Si spune Allah in continuarea Surat Al-Fatihah: "'Iiaka na'abudu ua 'iiaka nasta'iin" - "Numai pe Tine te adoram, numai la Tine cerem ajutor".
 Din punct de vedere lingvistic, sensul termenului  de “ibadah” (adorare) este actele de supunere, in timp ce din punct de vedere religios "ibadah" implică in acelasi timp iubire suprema, umilinţă si teamă.
  Si sensul acestui verset este tocmai acela ca noi ne inchinam  numai Tie si nimanui altcuiva şi ne bazăm numai pe Tine, si pe nimeni altcineva, si aceasta este si forma perfectă a supunerii şi întreaga religie implică aceste două idei.
Exista astfel unii invatati in islam care au spus chiar că Al-Fatiha este "secretul" / "cheia" Coranului, în timp ce aceste cuvinte sunt insusi"secretul" / "cheia" surei Al-Fatiha; in sensul in care prima parte reprezinta o declaraţie de nevinovăţie fata se Şirk (politeism), iar a doua este negaţia faptului ca am avea vreo putere fara de Allah, recunoscând astfel faptul că tot si toate sunt controlate si oranduite numai de Allah, Preainaltul. Acelasi înteles este regasit în alte câteva versete din Nobilul Coran, ca de exemplu:
123. Si ale lui Allah sunt cele nestiute din ceruri si de pre pãmânt. Si la El se întorc toate lucrurile [pentru hotãrâre].  Adorã-L, asadar, si încrede-te în El! Si Domnul tãu nu este nebãgãtor de seamã fatã de ceea ce faceti voi!
 (11:123)

29. Spune: "El este Cel Milostiv [Ar-Rahman]! Noi credem în El si în El ne încredem si veti afla voi cine este în rãtãcire învederatã!"
(67:29)
9. Domnul Rãsãritului si al Apusului! Nu existã altã divinitate afarã de El; deci socoteste-L numai pe El Ocrotitor!
(73:9)

Al Fatihah indică, de asemenea, faptul ca lăudarea lui Allah este cerută in fiecare rugaciune, inceputul ei conţinand tocmai elogiul pe care Allah si-L aduce Siesi Insusi, prin intermediul celor mai frumoase atribute ale Sale ceea ce arată supusilor Săi că şi ei ar trebui să Îl laude în acelaşi fel. De aceea s-a si spus ca o rugăciune nu este validă decat dacă se citeşte Surat Al-Fatiha (bineinteles în cazul în care aceasta este posibil).
De asemenea, "numai pe Tine Te adorăm"  exprima in esenta sa si marturisirea credintei in uniciatea lui Allah Preainaltul ca Unic Adorat, ca si cum ar spune - Tu eşti Cel pe care l-am ales, de care ne temem şi in care ne incredem, numai Tu esti Stăpânul nostru, Unicul, şi nimeni altcineva; in timp ce "numai la Tine cerem ajutor", este pentru a ne putea supune şi în toate treburile si oranduielile noastre.” Si au spus invatatii in islam cum ca "Numai pe Tine Te adorãm, numai la Tine cerem ajutor" conţine porunca lui Allah pentru noi de a ne supune Lui cu sinceritate şi de a cere ajutorul Sau în toate treburile noastre, iar enuntul "Numai pe Tine Te adorãm" este mentionat inaintea lui "numai la Tine cerem ajutor" tocmai datorita faptului ca  obiectivul aici este adorarea, în timp ce ajutorul de la Allah este unealta prin care acest obiectiv poate fi dus la îndeplinire.
De asemenea, aceasta este indicat si ca maniera dezirabila de relationare (prin adorare) cu Domnul nostru Preaslavitul in momentul efectuarii unei rugi, atunci cand este preferabil ca, mai intai sa Il elogiem si sa Il preamarim, Preainaltul, iar abia apoi sa Ii cerem cele ce ne sunt de trebuinta, si Allah stie cel mai bine!

"Ihdina-s-siraata-l-mustaqiim" - Pe drumul drept Tu fii-ne Cãlãuzitor, reprezinta ruga pentru calauzirea, directionarea, conducerea si acceptarea noastra pe si catre calea cea dreapta, corecta, la care, de altfel, se face referire si in urmatoarele pasaje in Nobilul Coran:
Si nu i-am dat lui douã drumuri? - adica,Noi i-am clarificat lui care sunt caile raului si care sunt caile binelui.
Si, de asemenea, a spus Allah:
El a fost multumitor fatã de binefacerile Lui si El l-a ales si l-a cãlãuzit pe drum drept. (16:121)
Si:
Astfel, ti-am revelat Noi un Duh, la porunca Noastrã. Tu nu ai stiut [mai înainte] ce este Cartea si ce este credinta, însã Noi am fãcut-o luminã cu care cãlãuzim pe cine voim dintre robii Nostri. Si tu cãlãuzesti pe un drum drept. (42:52)
Si:
Si Noi vom îndepãrta din piepturile lor toatã pizma si pe sub ei vor curge pâraie si vor zice ei: "Laudã lui Allah care ne-a cãlãuzit spre acestea! Si noi nu am fi fost îndreptati pe calea cea bunã, dacã Allah nu ne-ar fi cãlãuzit. Trimisii Domnului nostru au venit cu Adevãrul!" Si cãtre ei se va striga: "Acesta este Raiul [pentru voi]! Ati fost fãcuti sãlãsuitori ai lui pentru ceea ce ati fãptuit.(7:43), insemnand calauzirea, directionarea si calificarea / educare noastra pentru a putea ajunge la acest sfarsit dezirabil – Paradisul.

In ceea ce priveste intelesul " as-sirat al-mustaqim" (drumul drept) s-a spus ca din punct de vedere lingvistic aceasta ar insemna calea cea clara, unica, fara alte ramificatii, iar calea cea dreapta si corecta mentionata in Coran nu este alta decat religia islamului.
Referitor "as-sirat al-mustaqim" a fost consemnat cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)  a spus : ”Allah a dat ca exemplu as-sirat (calea corecta) care este delimitata de doi pereti de ambele parti, cu cateva usi deschise prin peretii acoperiti de perdele. La fiecare poarta este un crainic care vesteste: “O, voi oameni, stati pe cale si nu deviati de la ea”; in timp ce un vestitor de deasupra caii avertizeaza, de asemenea, pe oricine doreste sa deschida una dintre aceste usi, (spunand:) “Blestem asupra voastra! Nu deschideti, pentru ca daca deschideti aceasta usa veti trece prin ea.” - Calea cea corecta/dreapta (as-sirat") este islamul, cei doi pereti sunt limitele trasate de Allah, in timp ce usile reprezinta ceea ce Allah a interzis. Vestitorul de la poarta Sirat-ului este Cartea lui Allah, in timp ce vestitorul de deasupra Siratului este avertizarea lui Allah (aflata in) inima fiecarui musulman”. (traducere aproximativa a hadisului)

Si pentru aceasta, fiecare dreptcredincios trebuie sa persiste si sa fie statornic in ruga sa indreptata catre Allah Preainaltul de a-l mentine pe calea cea dreapta, pentru ca daca dreptcredinciosul nu ar avea nevoie de a cere aceasta indrumare zi si noapte, cu siguranta ca  Allah Preaslavitul si Preainaltul nu i-ar fi poruncit sa Il invoce pentru a-i fi data indrumarea.
Robul are nevoie de Allah Preainaltul in fiecare clipa a vietii sale pentru a-l ajuta sa ramana ferm pe calea cea dreapta si pentru a-l face mai puternic si perseverent pe aceasta cale si robul nu are nici o putere de a-si face siesi rau sau bine, decat cu permisiunea lui Allah. De aceea, Allah l-a indrumat pe supusul Sau sa Il invoce in mod constant, pentru a-i asigura ajutorul Sau cu fermitate si success, pentru ca un om fericit este cu adevarat numai acela pe care Allah l-a ghidat sa Ii ceara indrumarea Sa, si acesta pentru ca fiecare este neincetat intr-o nevoie stringenta de a fi ajutat de Allah. Si a spus Allah:
“O voi, cei credinciosi! Credeti in Allah, si in Trimisul Sau, si in Carte (Coran) care a fost coborata Trimisului Sau, si in Scripturile pe care Le-a coborat celor de dinaintea (lui)”, poruncindu-le dreptcredinciosilor sa creada, si aceasta porunca nu este de prisos atata vreme cat dezirabila este fermitatea si continuitatea actelor de adorare care sa il ajute pe credincios sa ramana pe calea cea deapta, corecta.
 De asemenea, Allah a poruncit robilor Sai credinciosi sa se roage spunand:
Doamne! Nu duce în rãtãcire inimile noastre, dupã ce Tu ne-ai cãlãuzit
si dã-ne nouã îndurarea Ta, cãci Tu esti Cel Darnic [Al-Wahhab]!
(3:8)
Si aceasta este inca un indiciu pentru faptul ca ”pe drumul drept Tu fi-ne calauzitor” inseamna de fapt - “fa-ne pe noi fermi pe calea cea dreapta si nu ne lasa sa deviem de la ea."
 “Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor” defineste calea, ia cei cu care Allah a fost daruitor sunt tocmai cei pe care Preainaltul i-a mentionat in Surat An-Nisa', cand spune:
 Cei care se supun lui Allah si Trimisului, aceia vor fi împreunã cu cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Sãu, ca si profetii, adevãratii evlaviosi, martirii si cei piosi.Si ce buni tovarãsi vor fi acestia)! . Acest har este de la Allah si Allah este de ajuns ca Atoatestiutor[‘Alim]!
"Nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor" inseamna calauzeste-ne pe noi pe calea corecta, calea celor asupra carora ai pogorat mila Ta, pentru ca acestia sunt oamenii indrumati, sinceri si supusi lui Allah si trimisilor Sai. Ei sunt oamenii care respecta poruncile lui Allah si se feresc sa comita ceea ce El a interzis si care in acelasi timp se roaga sa fie ajutati sa nu ajunga pe calea celor pe care Allah s-a maniat, adica al celor care desi stiu adevarul au deviat de la acesta, si de asemenea, se roga sa fie indepartati de calea celor care au fost deviati, care au pierdut adevarata stiinta si au devenit astfel rataciti, incapabili intru a gasi adevarata cale. Si Allah ne-a instiintat cum ca aceste doua cai  sunt amandoua gresite, iar calea credinciosilor unica este cea dreapta si ea este cunoasterea adevarului si practicarea lui.
Concluzionand, asadar, Surat Al-Fatiha contine sapte versete ce cuprind lauda si multumirea aduse lui Allah, glorificarea si elogierea  Lui prin mentionarea celor mai frumoase nume ale Sale si a celor mai inalte atribute. Este amintita, de asemenea cealalta lume - Ziua de Apoi si il indeamna pe supus sa se roage numai lui Allah, sa-L invoce si sa il elogieze declarand ca toata puterea si forta vin numai de la El.
De asemenea, aceasta nobila sura cheama la sinceritatea in adorare numai a lui Allah, acceptandu-L numai pe el ca Unica Divinitatea crezand in absolutul, perfectiunea si unicitatea Sa, Cel lipsit de nevoia de avea orice asociat, Cel fara de rival si fara de egal.
Surat Al-Fatihah indeamna  dreptcredinciosii spre a-L invoca pe Allah cerandu-i indreptarea si indrumarea catre calea cea dreapta, care nu este alta decat religia cea adevarata si pentru a-i ajuta sa ramana pe aceasta cale toata viata, cat si in a-i ajuta sa treaca cu succes peste Sirat (podul peste iad pe care toti cei ce vor ajunge in rai trebuie sa-l treaca) in Ziua Judecatii, ziua in care dreptcredinciosii vor fi indreptati inspre gradinile confortabile ale Paradisului  in compania profetilor,  a celor plini de adevar, a martirilor pe calea lui Allah si a celor drepti, fie ca Allah Preainaltul sa ne faca dintre acestia, amin!
 Aceasta sura indeamna, de asemenea, la facerea cat mai multor fapte bune si avertizeaza asupra urmarii cailor catre devieri, astfel incat omul sa se poata insoti cu cei dreptcredinciosii in ziua judecatii si sa nu sfarseasca in compania celor pacatosi printre care si cei asupra carora a coborat mania lui Allah si cei rataciti.
Asadar, sa ne pastram consecventi in cererea calauzirii pe calea cea dreapta pentru ca aceasta calauzire nu vine decat si numai de la Allah Preaslavitul si Preainaltul, asa cum gasim expus si in Cuvantul lui Allah:
Cel pe care îl cãlãuzeste Allah este bine cãlãuzit, iar aceluia pe care El îl duce în rãtãcire tu nu-i vei gãsi nici un ocrotitor cãlãuzitor. (18:17)
Si, de asemenea:
Aceia pe care Allah îi duce în rãtãcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasã sã rãtãceascã în nelegiuirea lor. (7:186)

Vom incheia, cu voia lui Allah, calatoria noastra prin lumea minunatelor sensuri si semnificatiei ale uneia dintre cele mai marete sure ale Nobilului Coran  cu cele care au fost spuse de catre invatatii in islam cu privire la rostirea "Amin!" la sfarsitul recitarii Surat Al-Fatihah.
A fost consemnat astfel cum ca este recomandat sa spunem "amin" dupa ce am recitat Surat Al-Fatiha, ceea ce inseamna “ O, Allah, accepta ruga noastra.” Evidenta care sustine ca a spune "amin" este recomandat este continuta in aceea ca a fost consemnat cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost auzit recitand “Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor” si a spus apoi "Amin" alungind litera "ya" in pronuntia cuvantului si radicand putin vocea, astfel incat cei care se aflau in prima linie a celor ce faceau rugaciunea in spatele sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa il poata auzi.
De asemenea, trebuie ca cei care fac rugaciunea in grup sa rosteasca "amin" dupa imam, conform hadisului in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cand Imamul spune "amin", spuneti "amin" deoarece cine spune "amin" spune impreuna cu ingerii si (astfel) toate pacatele sale de mai inainte ii vor fi iertate.”
De asemenea, a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah(Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : “Cand Imamul (conducatorul rugaciunii) spune "ua la-d-daallin" spune "amin" si Allah iti va raspunde rugii.”

De asemenea, Imam Ahmad a notat ca sotia profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) - A’isha (Allah sa fie multumit de ea!) a spus ca atunci cand cineva aducea vorba despre evreii in prezenta profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) acesta spunea: “ Nu ne vor invidia (ei) pentru nimic mai mult decat (invidia lor) pentru ziua de vineri catre care am fost calauziti, in acelasi timp in care si ei au fost calauziti catre ea, si pentru Qibla spre care am fost indreptati, in timp ce si ei au fost indepartati catre ea, si pentru "Amin" in spatele imamului.”
Intr-o alta relatare, profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus: “ Evreii nu v-au invidiat niciodata mai mult decat pentru "salam" si "amin”."
Acestea sunt cateva dintre semnificatiile prezentate in interpretarea Surat al-Fatihah. Fie ca, cu voia lui Allah, cunoasterea semnificatiilor acestei minunate si marete sure sa ne ajute intru a fi mult mai piosi si mai apropiati in rugaciunile noastre de Unicul nostru Domn si Stapanitor – Allah, obtinand astfel o rasplata cat mai are pentru actele noastre de adorare, amin.
Il rugam pe Allah Preaslavitul si Preainaltul sa ne sporeasca pe noi in stiinta si in credinta si sa ne faca noua pasii stabili pe calea ce dreapta si sa ne departeze de tot ce e rau, si sa ne dea numai binele, atat in aceasta viata, cat si in viata de apoi.
De asemenea, Il rugam pe Domnul nostru, Unic Stapanitorul, sa ne binecuvanteze pre noi, cat si pe cei dragi noua, cu o viata lunga ca un prilej de a face cat mai multe fapte bune si sa ne binecuvanteze, dupa o viata lunga, in momentul mortii noastre cu marturisirea de credinta, si sa faca mormintele noastre o gradina dintre gradinile Paradisului, si sa ne rasplateasca cu Raiul fara a fi socotiti si cu compania profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)) in cea mai inalta treapta a Paradisului si cu bucuria de a privi la minunata fata a lui Allah preaslavitul si Preainaltul in paradis, amin.